Când ajungeți în cartierul foarte animat Shibuya din Tokyo, este imposibil să ratați celebra statuie din bronz a lui Hachiko, cel mai faimos câine din Japonia. Turiștii își așteaptă rândul cu nerăbdare pentru a se fotografia alături de acest Akita Inu. Japonezii au transformat locul în punctul lor de întâlnire preferat pentru a-și vedea prietenii la ieșirea din metrou. Hollywood-ul s-a inspirat din această poveste pentru a realiza filmul de succes „Hachiko: A Dog’s Tale”.
De ce a devenit statuia lui Hachiko o atracție turistică? De ce este acest câine un simbol venerat de japonezi? Descoperiți adevărata poveste a lui Hachiko, care și-a așteptat stăpânul fără încetare timp de aproape zece ani.
Povestea lui Hachiko, câinele credincios
Numele Hachiko ハチ公 are două semnificații în japoneză: desemnează atât al optulea pui din cuib (hachi = opt, ko = sufix folosit pentru copii), dar poate însemna și „al optulea prinț”.
Acest câine din rasa Akita Inu a fost adoptat în 1924 de Hidesaburo Ueno, profesor la Universitatea din Tokyo, care preda în cadrul secției de Agricultură. Născut la o fermă din prefectura Akita, Hachiko descoperă o viață nouă la Tokyo. În fiecare zi, el se bucură de agitația matinală din cartierul Shibuya, însoțindu-și stăpânul până la gară. Un mod foarte emoționant de a-i ura succes profesorului pentru ziua de muncă!
În fiecare seară, Hachiko parcurge singur același drum până la stația Shibuya pentru a-și întâmpina stăpânul adorat. Erau de nedespărțit. Spectacolul acestui Akita blând și loial, care își aducea profesorul acasă, nu a trecut neobservat în cartier.
Din păcate, în seara de 25 mai 1925, oricât l-ar fi căutat, Hachiko nu și-a mai găsit stăpânul la gara Shibuya. În acea zi, profesorul a decedat în urma unei hemoragii cerebrale în timpul unei conferințe la universitate.
Această veste tristă a fost inacceptabilă pentru Hachiko. După dramă, a fost adoptat într-o nouă familie. Totuși, imediat ce a avut ocazia, a fugit la stăpânul său. Însă profesorul dispăruse, mirosul său nu mai era acolo, iar Hachiko nu înțelegea ce se întâmplă. De atunci, și-a reluat obiceiul și a mers în fiecare zi la gara Shibuya, urmărind japonezii care ieșeau din tren, în speranța de a-l regăsi pe Hidesaburo Ueno în mulțimea de străini.
După ce și-a așteptat profesorul timp de aproape zece ani, Hachiko s-a stins din viață în 1935 la Shibuya, rămânând pentru totdeauna în memoria japonezilor.
Cel mai faimos câine din Japonia
Trecătorii și cei care foloseau gara Shibuya erau impresionați de loialitatea lui Hachiko. Pentru a-l ajuta să supraviețuiască, oamenii îi dădeau puțină apă și hrană. S-au scris articole despre el în ziare, inclusiv unul în celebrul cotidian japonez Asahi Shinbun în 1933: „Povestea emoționantă a unui câine bătrân: 7 ani de când își așteaptă stăpânul decedat”. Hachiko a devenit astfel cel mai faimos Akita Inu din toată Japonia și întruchipează de atunci loialitatea neclintită.
A fost supranumit Chuken, care înseamnă „câine credincios”. În 1934, cu un an înainte de moartea sa, o statuie din bronz a fost ridicată în onoarea sa la ieșirea din gară. Așadar, a asistat chiar la inaugurarea propriului său monument!
La prima aniversare a morții sale, locuitorii din Tokyo i-au adus un omagiu organizând o ceremonie pe străzile din Shibuya. O ceremonie care se repetă în fiecare an în luna aprilie. Chiar și astăzi, această statuie iconică continuă să atragă turiști și să inspire japonezii.
Poate nu știați, dar celebra statuie care tronează cu mândrie în fața intersecției din Shibuya nu este singurul omagiu adus lui Hachiko:
- Hachiko-guchi: numele ieșirii de metrou din Shibuya care duce direct la statuie.
- Muzeul Național de Natură și Știință din Tokyo: blana lui Hachiko a fost împăiată și este conservată în acest muzeu. De altfel, tot felul de curiozități sunt expuse în locurile culturale ale orașului. Dacă aveți în plan să călătoriți în Japonia și să vizitați muzee, iată un Top 12 muzee insolite din Țara Soarelui Răsare.
- Muzeul Shirane: o fotografie cu Hachiko purtându-și hamul a fost expusă temporar.
- Gara Odate, prefectura Akita: locul de naștere al lui Hachiko, unde a fost construită o statuie în onoarea sa în 2004. Acolo se află și Sanctuarul Hachiko al Japan Railways.
- Universitatea de Agricultură și Tehnologie din Tokyo: stăpânul lui Hachiko a lucrat aici. Puteți admira o statuie foarte emoționantă a câinelui jucându-se cu profesorul, inaugurată în 2015.
- Cimitirul Aoyama: rămășițele câinelui se odihnesc în pace alături de cele ale stăpânului său.
- Cimitirul virtual al animalelor de companie din Japonia: Hachiko are propriul său mormânt virtual. Reamintim că nu este singurul animal venerat de japonezi. Descoperiți cele 20 de animale japoneze cu o puternică semnificație simbolică.
- Autobuzul Hachiko: linie de transport turistic care circulă în cartierul Shibuya.
- Omagii în cultura pop: puteți găsi referințe la îndrăgitul nostru Akita în mai multe opere. În manga (Nana, One Piece, GTO), benzi desenate (Spirou la Tokyo), desene animate (Futurama, Scooby-Doo) sau chiar în jocuri video (The World Ends With You).
Statuia lui Hachiko și Hidesaburo Ueno.
Hachiko, filmul emoționant despre Hachiko
Cel mai faimos câine din Japonia nu a apărut doar câteva minute într-un episod de desen animat. Două filme îi sunt dedicate în întregime!
În 1987, povestea sa a fost relatată în filmul „Hachiko Monogatari” și a emoționat întreaga Japonie. Însă opera cult care i-a făcut cunoscută existența în întreaga lume este „Hachiko: A Dog’s Tale”, regizat de Lasse Hallström și lansat în 2009.
Încă din primele minute ale acestui remake hollywoodian, câinele Hachiko este prezentat ca un erou. Tonul este dat, iar emoția începe deja să cuprindă spectatorul.
În această versiune, Hachiko este învăluit în mister. Originile sale sunt necunoscute, fiind transportat într-o cușcă de lemn din Japonia până în Statele Unite. În timpul călătoriei, cușca câinelui cade, iar bietul Hachiko se pierde pe peronul unei gări. Este apoi adoptat de Parker (Richard Gere), un profesor de muzică care se întorcea de la universitate.
Câinele ocupă un loc foarte important în film, deoarece numeroase scene sunt filmate din perspectiva sa, în alb și negru. Îl vedem crescând, învățând să aducă mingea, atașându-se de stăpânul său și ajungând să-l însoțească în fiecare zi la gară. Hachiko este astfel un personaj în sine, ceea ce ne permite să-i înțelegem și să-i împărtășim emoțiile. Dar, dumneavoastră care cunoașteți acum adevărata poveste a lui Hachiko, aveți deja o idee despre finalul sfâșietor al filmului…
Unii iubitori de câini se tem să privească filmul, de teamă să nu verse toate lacrimile din lume. Entuziasmul pentru „Hachiko: A Dog’s Tale” este încă prezent, așa cum o dovedesc toate reacțiile emoționante ale spectatorilor care au (re)descoperit opera pe Netflix în 2022.
Cât despre adevărata poveste a lui Hachiko, aceasta este folosită și astăzi de profesorii japonezi pentru a explica noțiunea de loialitate elevilor lor. Dacă treceți prin Shibuya, salutați această celebră statuie din partea noastră!
