Și dacă a trăi cu mai puțin ne-ar face mai fericiți? Încă o dată, stilul de viață nipon devine o sursă de inspirație la nivel mondial.
Minimalismul japonez este arta de a renunța la superfluu pentru a lăsa esențialul să se exprime. Un curent care atinge domeniile artei, designului interior, organizării, precum și pe cel al filosofiei. Simplificare dusă la extrem, sobrietate, modestie: minimalismul se regăsește în numeroase aspecte ale culturii nipone, iar japonezii par să-l fi integrat complet în modul lor de viață.
Maestrul lor? Fumio Sasaki, un adept al conceptului „less is more” foarte popular în Japonia, care promovează Danshari, un concept material și spiritual.
Așadar, cum puteți adopta această filosofie deosebit de eliberatoare? Ne concentrăm pe minimalismul japonez.
Minimalismul japonez, pentru o întoarcere la esențial
Încărcându-ne cu lucruri inutile, ajungem să pierdem din vedere esențialul. Japonezii au înțeles acest lucru foarte bine. Pentru a vă convinge, este suficient să vizitați o casă tradițională în Țara Soarelui Răsare… Nu veți vedea nicio podoabă inutilă sau dezordine. Astăzi, această tendință este în plină ascensiune și atrage tot mai mulți occidentali, victime ale societății de consum. Reflecție a culturii japoneze, minimalismul a fost popularizat de Fumio Sasaki, un fost dezordonat care și-a transformat viața cultivând această artă.
Interiorul tradițional minimalist japonez
Linii sobre, pereți despărțitori care lasă lumina zilei să pătrundă, tonuri neutre și materiale brute… casele japoneze tradiționale nu duc lipsă de farmec. Naturalețea, simplitatea și esențialul se află în centrul arhitecturii lor.
Naturalețea omniprezentă
În Japonia, locuințele tradiționale se disting prin sobrietatea și eleganța lor naturală. Materialele brute precum lemnul, piatra, hârtia, bambusul sau chiar paiele de orez sunt principalele elemente utilizate în arhitectură și în designul interior. De reținut că natura este omniprezentă în cultura niponă. Astfel, locuitorii arhipelagului dispun adesea de grădini zen sau curți interioare. De asemenea, podeaua este în general acoperită cu tatami (paie împletite), cu excepția intrării (genkan), a toaletei și a bucătăriei.
O arhitectură simplificată
La interior, se remarcă imediat absența pereților, precum și simplitatea amenajării. În locul pereților, găsim uși glisante care permit crearea unor spații modulabile în funcție de nevoile momentului. Shoji sunt pereți despărțitori din lemn acoperiți cu hârtie washi pentru a lăsa lumina să treacă, în timp ce Fusuma sunt panouri opace.
Minimumul necesar
Se poate observa că decorul caselor tradiționale japoneze este foarte aerisit. Astfel, piesele de mobilier se pot număra pe degete și sunt mai degrabă plasate la nivelul solului. Nimic nu este acolo din întâmplare. Fiecare obiect trebuie să fie funcțional într-o încăpere.
Astfel, dormitorul nu prezintă decât strictul necesar pentru somn. Adică un pat sau un simplu futon așezat direct pe podea, care va fi depozitat într-un dulap în timpul zilei. Baia conține doar o cadă din lemn numită „Ofuro”, precum și un spațiu de vestiar cu un lavoar. În salon, mobilierul se rezumă la un Kotatsu, o masă joasă care servește drept radiator, și la Zabuton, perne rectangulare care înconjoară masa pentru a mânca sau a desfășura diverse activități. Elementul cel mai important al decorului este fără îndoială Tokonoma, un spațiu supraînălțat dedicat artei, unde se expune un tablou, o caligrafie sau chiar compoziții florale (Ikebana).
Fumio Sasaki, liderul minimaliștilor 2.0
Fumio Sasaki. Sursă: https://twothirds.com/blogs/journal/fumio-sasaki-longing-for-less
Îl cunoașteți pe acest autor nipon, vedeta minimalismului japonez? Bestsellerul său „L’essentiel et rien d’autre” s-a vândut în peste 250.000 de exemplare în Japonia. În ciuda popularității sale, Fumio Sasaki rămâne o persoană modestă. Drept dovadă, trăiește cu abia 800 de euro pe lună într-un mic apartament și nu deține mai mult de patru perechi de pantaloni și trei tricouri în garderobă! Într-o lume în care influența mass-mediei încurajează tot mai mult consumul, autorul preferă să se detașeze de lucrurile materiale pentru a se dedica în întregime relațiilor umane, călătoriilor și naturii.
Acest tânăr minimalist de patruzeci și ceva de ani trăiește într-un spațiu lipsit de bibelouri și alte inutilități, având acasă doar esențialul: un birou, un pat, o masă, câteva cărți, un laptop și articolele de toaletă. Fumio Sasaki ar putea doborî recordul pentru cea mai rapidă mutare din lume. Totuși, omul zâmbitor și senin de astăzi nu a fost întotdeauna așa. În tinerețe, era o fire petrecăreață. Mai mult, acest colecționar avea mania de a acumula obiecte. Într-o zi, s-a săturat să vadă atâta dezordine în jurul său și a conștientizat că era prea atașat de lucruri. Astfel s-a orientat către minimalism și a adoptat un stil de viață complet diferit. Renunțând la bunurile sale, Fumio Sasaki a găsit mai multă claritate asupra valorilor sale profunde și a personalității sale. Astfel revelat, se simte mai fericit.
Danshari, arta organizării minimaliste japoneze
În același timp practic și spiritual, Danshari este o artă de a trăi care pune sub semnul întrebării legătura cu obiectele și lumea materială, într-o societate a hiperconsumului. Scăpând de inutil, mintea se regăsește la rândul ei eliberată de încărcăturile negative ale mediului înconjurător. Mai mult decât o problemă de ordine materială, conceptul vizează atingerea plenitudinii prin debarasarea de ceea ce nu folosește la nimic, atât din punct de vedere material, cât și emoțional.
Originea și etimologia Danshari
Danshari 断捨離 este compus din 3 kanji care înseamnă respectiv „A refuza”, „A arunca” și „A se separa”. Provenit din budismul zen și din Wabi-Sabi, un concept estetic care onorează simplitatea și imperfecțiunea, Danshari se află în centrul curentului minimalist japonez. Această filosofie care promovează abandonarea materialismului pentru a găsi pacea interioară se bazează pe trei piloni: „A refuza să te încarci”, „A arunca lucrurile inutile” și „A te detașa de material”. De altfel, Danshari a inspirat metoda de organizare inventată de Hideko Yamashita, prima consultantă în acest domeniu.
Metoda Danshari: câteva reguli de respectat
După Marie Kondo și celebra sa metodă Konmari, organizarea nu a fost niciodată mai populară în Japonia. În 2016, Hideko Yamashita ne dezvăluie la rândul său secretele unei case bine organizate, cu o abordare spirituală.
Prin intermediul cărții sale „DanShaRi, L’art du rangement”, autorul ne dezvăluie cum să scăpăm de superfluu și să câștigăm fericire respectând pur și simplu 3 reguli:
-
Refuzați să aduceți obiecte în casă
Este de la sine înțeles, evitarea aducerii de mărunțișuri și alte lucruri inutile în casă reprezintă baza organizării. -
Puneți sub semnul întrebării atașamentul față de lucrurile materiale
Pentru a nu acumula bunuri, poate fi necesar să ne întrebăm care este relația noastră cu obiectele și să regăsim o anumită distanță față de material. -
Detașați-vă de dorința de a consuma
Evitând să cedați cumpărăturilor compulsive, chiar dacă mass-media ne îndeamnă să consumăm tot mai mult, vă regăsiți libertatea.
După cum ați înțeles, aceste trei imperative vă vor ajuta să păstrați o casă neîncărcată și plăcută, ghidându-vă totodată către o viață mai senină.
Ma, filosofia minimalismului japonez
Ma 間 este un concept foarte prezent în cultura japoneză și, în special, în artă. Însemnând „interval”, „distanță”, Ma nu este nici mai mult, nici mai puțin decât golul care creează armonie. Știți voi… acel mic decalaj care pune în valoare o compoziție. Ikebana, caligrafia, grădinile zen și arhitectura utilizează din plin această noțiune estetică. De asemenea, Ma este atât de ancorat în arhipelag încât îl regăsim până și în relațiile sociale: este distanța potrivită pe care o putem avea față de celălalt.
De fapt, nu este vorba cu adevărat despre gol, ci mai degrabă despre spațiul care leagă două obiecte sau două sunete. Mai mult decât o noțiune spațială, Ma este de asemenea un concept temporal care se aseamănă cu ritmul. Orice muzician știe: o tăcere sau o ruptură este o modalitate excelentă de a crea ritm. Artiștii și intelectualii au adoptat acest concept minimalist nipon, care pare să fi trecut granițele. Astfel, regăsim Ma în Occident, în numeroase domenii precum muzica, dansul, arta cinematografică sau a fotografiei și arhitectura. 
Pentru a încheia acest articol, sentimentul de abundență nu aduce mai multă fericire, contrar a ceea ce am putea crede. Stres, încărcătură mentală, constrângere, iată la ce ne expunem atunci când trăim în exces. Înotând împotriva curentului consumismului, minimalismul japonez tinde să găsească fericirea în deposedare. Totul ne face să credem că adevărata bogăție nu vine din ceea ce avem, ci din ceea ce ne revelează.
