Tabi (足袋, literal „geantă pentru picior”) sunt șosete tradiționale japoneze care pot ajunge până la jumătatea gambei. Acestea au câștigat rapid popularitate în întreaga lume. Nu este de mirare, având în vedere confortul oferit de aceste șosete speciale care separă degetul mare de celelalte degete. Desigur, ca orice element japonez, șosetele tabi au o istorie interesantă.
Istoria tabi-urilor
Aceste șosete care separă degetul mare de celelalte degete au fost concepute pentru a se adapta sandalelor japoneze purtate frecvent în acea epocă, precum geta sau zōri, ca accesoriu pentru kimono, îmbrăcămintea tradițională japoneză. Tabi-urile au apărut pentru prima dată în picioarele japonezilor în secolul al XV-lea.
Japonia era o țară lipsită de bumbac, astfel încât doar cei mai înstăriți japonezi își permiteau să poarte aceste șosete. Abia după deschiderea comerțului cu China, Japonia a putut importa cantități mari de bumbac. Această deschidere a pieței a permis fabricarea mai multor șosete și a făcut acest accesoriu accesibil tuturor claselor sociale japoneze.
Samurai și Chugen pregătindu-se de călătorie. Credit: Okinawa Soba
Șosetele tabi sunt adesea numite eronat „șosete de samurai” sau „șosete de ninja”, deși erau purtate de toate clasele sociale, chiar dacă sunt asociate în general cu ținutele de samurai și cu kimonourile tradiționale. Toți bărbații și toate femeile puteau purta tabi; cu toate acestea, au fost impuse restricții bazate pe statutul social.
Samurai în ținută de ceremonie. Bărbatul din stânga poartă sandale numite geta, cel de-al doilea poartă zori. Ambii poartă tabi. Credit: Bibliothèque Nationale de France.
Într-adevăr, proletarii puteau merge doar cu șosete de culoare albastră. Samuraii, în schimb, aveau permisiunea de a purta orice culoare, cu excepția auriului și a violetului. Artiștii puteau purta (și purtau de obicei) orice tip de imprimeu. Și, desigur, nobilii și lorzii puteau purta orice culoare și tip de șosetă. În general, aceștia purtau culorile clasei superioare, care erau violetul și auriul.
Sandalele japoneze geta au devenit ulterior mai puțin populare în viața de zi cu zi a japonezilor, ducând astfel la declinul purtării șosetelor tabi.
Tabi-urile astăzi
Tabi-urile au rezistat testului timpului și au redevenit chiar accesorii la modă. Astăzi sunt purtate cu kimono sau cu yukata. Acestea sunt în mod tradițional de culoare albă, în special pentru ocazii formale precum ceremonia ceaiului sau nunți. În afara ceremoniilor, se întâmplă ca bărbații să poarte tabi de culoare neagră sau albastră, iar femeile tabi cu o mare varietate de imprimeuri și culori.
Spre deosebire de șosetele occidentale, tabi-urile tradiționale nu sunt elastice, ci sunt făcute în întregime din bumbac, cu o talpă mai groasă (mai puțin rigidă decât tălpile pantofilor). Deoarece tradiția japoneză impune descălțarea la intrarea într-un templu sau într-o locuință, această talpă oferă același confort picioarelor ca o papuc occidental. Aceste șosete tradiționale au, de asemenea, particularitatea de a se încălța prin spate. Un sistem de agrafe metalice situat în spatele tabi-ului, numit kohaze, permite fixarea șosetei pe picior.
Tabi-urile tradiționale nu sunt de obicei vândute după mărimea europeană, ci după lungimea în centimetri. Pentru a afla lungimea corectă în centimetri a șosetelor pe care doriți să le cumpărați, este suficient să înmulțiți mărimea dumneavoastră europeană cu 0,67.
În prezent, există o multitudine de modele, care ajung la gleznă sau până la jumătatea gambei, cum ar fi șosetele tabi, care sunt modele mai moderne, realizate din materiale elastice, fără sistem de agrafe.
Există, de asemenea, tabi folosite ca încălțăminte pentru exterior, mai groase și cu tălpi din cauciuc, numite jika-tabi (地下足袋, literal „tabi pentru pământ”). Acestea au apărut la începutul secolului al XX-lea și vor face obiectul unui alt articol pe blogul nostru.
