În culmea artei japoneze, ukiyo-e va rămâne pentru totdeauna gravată în istoria Țării Soarelui Răsare.
Ukiyo-e este o mișcare artistică apărută în Japonia în epoca Edo, reprezentată în principal prin stampe japoneze. Inspirată de frumusețea efemeră a unei lumi în continuă schimbare, ukiyo-e se traduce prin „imaginea lumii plutitoare” și desemnează atât curentul artistic, cât și operele care rezultă din acesta.
Prin extensie, un ukiyo-e evocă o stampă: un desen cu tiraj redus, imprimat cu cerneală, pornind de la o matrice de lemn gravată în relief.
Știați că stampa japoneză este de inspirație chineză? Procedeul utilizat (xilogravura) a fost împrumutat de la călugării budiști, dar nu și temele! Să analizăm totul în detaliu.
🌊 Ukiyo-e, imaginea „lumii plutitoare”
În Japonia secolului al XVII-lea, „lumea plutitoare” sau ukiyo (fără e) desemna lumea divertismentului, a teatrului kabuki, a saloanelor de ceai și a libertinajului. Căutarea plăcerilor predomina în rândul noii burghezii comerciale, care nu era foarte apreciată de aristocrații din Edo.
“Tōkaidō Gojūsantsugi”, stampă de Utagawa Hiroshige datând din 1848-1850. (©Bnf)
Această descriere a ukiyo (浮世) contrastează cu originea sa budistă. Conform gândirii budiste, ukiyo desemnează o lume prezentă, iluzorie și plină de suferințe. Remediul, conform acestei religii sau filozofii, constă în meditație și contemplarea florilor, a râurilor și a minunilor naturii.
Artiștii populari japonezi nu doar că și-au inventat propria interpretare a ukiyo, dar au creat și un termen nou: „Ukiyo-e”. „e” făcând referire la „imagine”.
Apariția ukiyo în arta japoneză
Scriitorului japonez și călugăr budist Asai Ryoi îi este atribuită prima apariție a termenului ukiyo în universul artistic japonez. Opera sa „Povestiri despre lumea plutitoare” (Ukiyo monogatari) a apărut în jurul anului 1665.
Era o epocă de pace, prosperitate și reformare a burgheziei urbane nipone. El distinge ukiyo-e budist de ukiyo-e din perioada Edo printr-o abordare spirituală centrată pe meditație. Concept care a sedus pictorii și gravorii japonezi.
Ukiyo-e se dezvăluie ca un amestec straniu de religiozitate și viață efervescentă a caselor de toleranță – numite case verzi în Japonia – din cartierele rezervate.
👉 Tehnica stampei japoneze
Sursă de inspirație în întreaga lume, ukiyo-e se află la originea celor mai frumoase stampe japoneze.
„Stampă” provine din italianul „stampa”, care înseamnă presă. Acest termen desemnează orice imprimare realizată cu cerneală pe un suport flexibil, cum ar fi hârtia, pornind de la o matrice gravată (din lemn sau piatră).
Succesul ukiyo-e nu este atribuit doar desenatorilor, ci este uniunea mai multor talente:
Desenatorul ukiyo-e
El utilizează tehnica liniei negre pe hârtie albă pentru a-și realiza desenul-maestru (shita) cu cerneală neagră (la fel ca software-urile, aflate în vogă în prezent, pentru animația video whiteboard!). În ceea ce privește colorarea, el se mulțumește să dea indicații imprimatorului.
Unelte japoneze ale gravorului pe lemn și ale imprimatorului ukiyo-e. (©Bnf)
Gravorul ukiyo-e
El sculptează desenul pe plăci de lemn. Fiecare culoare avea propria placă (același principiu ca la imprimarea color). Gravura deteriorează shita-ul desenatorului, care se consolează controlând munca gravorului.
Imprimatorul ukiyo-e
El întinde cerneala neagră și pigmenții de culoare pe blocurile de lemn gravate cu ajutorul unui tampon făcut din frânghii de bambus (baren). Dacă ukiyo-e este colorat, imprimatorul recurge la semne de reperaj (kento) pentru a suprapune corect culorile. Un decalaj de un milimetru dă o stampă ușor diferită. Acesta este motivul pentru care colecționarii de stampe japoneze, al căror tiraj este redus (aproximativ 30 de exemplare per creație), spun că fiecare exemplar este unic.
Editorul ukiyo-e
El este dirijorul. El selectează și reunește toate aceste talente pentru a produce stampa japoneză.
Se pare că doar numele desenatorilor au fost reținute de Istorie. De altfel, secolul al XX-lea a văzut emergența curentului Sosaku-Hanga (gravură creativă), unde desenatorul gravează și imprimă singur stampele sale.
Pentru a vedea un maestru imprimator în acțiune, nu pot decât să vă recomand să vizionați acest videoclip. Pe lângă faptul că este de înaltă calitate, arată cu adevărat toate etapele realizate de imprimator pentru a obține o stampă. O muncă foarte minuțioasă!
🕵♀ Cum să recunoașteți o stampă japoneză?
Dacă ați decis să cumpărați o stampă japoneză autentică, creată conform regulilor acestei arte ancestrale, trebuie să vă așteptați să investiți o sumă considerabilă, dar mai ales, să fiți în măsură să îi certificați originea.
Colecționarii pasionați nu ezită să apeleze la experți în ukiyo-e; investiția angajată justifică acest cost suplimentar.
În rest, puteți evalua singuri aceste printuri pentru a nu fi înșelați:
- Cereți să vedeți placa de lemn gravată care a servit la tiraj.
- Verificați dacă piesa poartă sigiliul desenatorului.
- Examinați îndeaproape zonele nesaturate cu cerneală. Ar trebui să distingeți fibre de hârtie. O reproducere nu prezintă nicio diferență între părțile imprimate și cele care nu sunt.
- Comparați dimensiunea ukiyo-e-ului pe care doriți să îl cumpărați cu datele găsite în cărțile de referință. Operele desenatorilor celebri de stampe japoneze sunt descrise acolo.
🗻 Stampa japoneză, de la artizanat la obiect de artă
Ukiyo-e a știut să evolueze de-a lungul secolelor, în oglindă cu rolul său în cadrul societății. Odată cu trecerea timpului, această simplă tehnică de gravură pe lemn artizanală s-a transformat într-o adevărată operă de artă.
Perioada Edo, epoca de aur a ukiyo-e
Sub epoca Edo (1600 – 1868), „imaginile lumii plutitoare” coexistă cu pictura tradițională aprobată și apreciată de aristocrați. Arta ukiyo-e sau arta foilor volante este considerată vulgară, dar a câștigat admirația poporului și a comercianților bogați.
“Paradă a frumuseților contemporane din cartierele plăcerilor”, stampă de Kiyonaga Torii datând din 1784. (©Bnf)
Stampa reprezintă scene din viața cotidiană a cartierului plăcerilor din Tokyo: portrete de gheișe, scene erotice, portrete de curtezane și actori cunoscuți – Este timpul marilor maeștri ai stampei precum Utamaro și Sharaku.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea și într-un stil complet diferit, stampa se concentrează pe peisaje naturale maiestuoase sub semnătura lui Hokusai și Hiroshige.
Era Meiji, declinul ukiyo-e
Era Meiji (1868 – 1912) marchează deschiderea forțată a Japoniei către restul lumii și agonia ukiyo-e-ului tradițional: stampa Meiji este diferită. Tehnicile occidentale au fost învățate și introduse de desenatorii japonezi (jocuri de umbre, perspective, degradeuri, clar-obscur etc.). Kiyochika Kobayashi (1847-1915) este artistul cel mai reprezentativ al acestui curent.
În paralel, occidentalizarea frenetică a Țării Soarelui Răsare face ca stampele să devină anacronice și demodate. Fotografia devine un concurent serios.
Shin-hanga, noua gravură (1910 – 1960)
Se spune că reînnoirea este opera tineretului! Cea a artei ukiyo-e este atribuită unui tânăr japonez de 20 de ani: Shozaburo Watanabe. Constatarea sa de plecare este pe cât de simplă, pe atât de paradoxală: stampele tradiționale japoneze sunt foarte apreciate în Europa și în SUA, în timp ce artiștii și artizanii sunt neglijați, ba chiar înfometați în Japonia. Acest editor de stampe va crea atunci o nouă linie artistică și va sensibiliza maeștrii-artizani ai gravurii pe lemn.
“Zăpadă la Shinkyo, Nikko” (1930), stampă de Hasui Kawase, reprezentant al mișcării Shin-hanga.
Noua stampă este desenată ținând cont de atingerea și sensibilitatea lumii occidentale. Temele curentului shin-hanga sunt cele din perioada Edo (portrete de actori, femei frumoase, peisaje rurale sau urbane). De altfel, colecționarii străini aveau o viziune romantică asupra vechii Japonii: Shozaburo Watanabe este un artist dublat de un marketer precoce!
Artiștii erei noii gravuri nu erau doar japonezi (Hasui Kawase, Goyo Hashiguchi), ci și pictori străini fermecați de arta stampelor japoneze, precum Fritz Capelari (Austria) și Charles W. Bartlett (Marea Britanie).
👹 Temele stampei japoneze
Ukiyo-e se orientează în jurul mai multor teme:
“Cele patru anotimpuri ale plăcerii la Yoshiwara”, stampă de Eishi Hosoda datând de la sfârșitul anilor 1790. (©Bnf)
Curtezanele
Cele mai celebre curtezane erau adesea reprezentate în gravurile japoneze din secolul al XVII-lea până în secolul al XX-lea. Desenatorii le subliniau frumusețea și rafinamentul. Artiștii niponi cunoscuți pentru atașamentul lor față de ukiyo-e bijin-ga (portrete de femei) sunt: Harunobu, Utamaro, Eishi și Sukenobu.
The Adonis Plant (Fukujusô), stampă de Katsushika Hokusai datând din 1815.
Scenele erotice
Din secolul al XVI-lea până în al XIX-lea, imaginile erotice numite „shunga” erau o temă recurentă în arta ukiyo-e. Numele lor înseamnă „imaginea primăverii” pentru a evoca plăcerile sexuale. Majoritatea marilor maeștri ai stampei precum Moronobu, Masanobu, Hokusai și Utamaro au produs ukiyo-e shunga.
“Tăbliță votivă a actorului Saruwaka Kanzaburô”, calendar japonez de Kubo Shunman, circa 1804-1812. (©Bnf)
Calendarele japoneze
Vechile calendare japoneze sub formă de stampe sunt numite e-goyomi (imagini de calendar). Aceste desene ilustrau parodiile chineze și japoneze (mitate). Complexitatea calendarului lunar nipon era exploatată pentru a crea stampe atractive. Trebuie să fii un fin observator al detaliilor stampei (îmbrăcămintea tradițională purtată etc.) pentru a face legătura cu luna. Harunobu este celebru pentru nishiki-e-urile sale (stampe de brocart).
“Ramuri de prun ale tolbei”, surimono de Kitao Shigemasa, circa 1804-1807. (©Bnf)
Surimono
Surimono sunt stampe datând din epoca Edo, editate într-un număr redus de exemplare, luxoase și destinate a fi oferite cu ocazia unei sărbători. Sub formă de carte poștală, desenul este adesea însoțit de o poezie burlescă (kyôka) sau un haikai, un text scurt care conține numeroase jocuri de cuvinte.
Scenă de teatru kabuki, stampă de Torii Kiyomitsu (1735-1785). (©Bnf)
Actorii teatrului kabuki
Acest gen ukiyo-e se interesează de portretele actorilor kabuki și declină în desene anumite scene din piesele jucate. Dintre pictori, Sharaku și Utagawa Toyokuni sunt cunoscuți pentru stampele lor Kabuki.
“Luptătorii de sumô, Kaminari și Narutaki”, stampă de Katsukawa Shunei (1762-1819). (©Bnf)
Luptătorii Sumo
Artiștii ukiyo-e nu aveau cum să îi uite pe legendarii luptători japonezi. Stampele dedicate acestui sport de luptă nipon includ portrete, ritualuri și luptele luptătorilor.
“Spectrul lui Koheiji”, stampă de Hokusai datând din 1830. (©Bnf)
Supranaturalul
Evident! Demonii și spiritele trebuiau să fie o temă a ukiyo-e. În acest univers fantastic, Utamaro este renumit pentru seria sa „O sută de povești despre demoni și spirite”, iar Hokusai pentru stampa sa „Fantoma unei femei înecate”.
“Marea Val de la Kanagawa”, stampă de Hokusai datând din 1831-34. (©Bnf)
Natura și locurile celebre
Albumele Insecte alese și Miriada de păsări ale naturalistului Utamaro ilustrează pasiunea pentru această temă. De asemenea, Cele treizeci și șase de vederi ale muntelui Fuji ale peisagistului Hokusai și O sută de vederi ale orașului Edo de Hiroshige sunt frumoase mărturii ale măiestriei artiștilor japonezi în acest gen pictural figurativ.
👨🎨 Principalii artiști ai ukiyo-e
Talentul maeștrilor-artizani ai stampei japoneze (desenator, gravor, imprimator) este răsplătit printr-o pasiune perenă. De altfel, anumiți desenatori ukiyo-e au marcat istoria acestei arte:
Katsushika Hokusai (1760 – 1849)
Supranumit „bătrânul nebun după desen” (își semna operele cu Gakyōjin: nebunul desenului), acest celebru artist ukiyo-e este și gravor și autor de scrieri populare nipone. Stampele lui Hokusai au influențat puternic „japonismul”. Astfel, Van Gogh, Monet și Sisley s-au inspirat din stilul său. Opera sa cea mai cunoscută în lume rămâne Marea Val de la Kanagawa.
Tôshûsai Sharaku
Meseria și identitatea acestui maestru al ukiyo-e sunt enigme. Cariera sa a fost scurtă (1794 – 1795), iar numele său adevărat face obiectul speculațiilor. S-a specializat în ukiyo-e kabuki. Unii cercetători susțin că ar fi vorba despre actorul Nô Saitô Jûrobei.
Kitagawa Utamaro (1753 – 1806)
Cunoscut în Occident sub numele „Outamaro”, acest pictor specialist în ukiyo-e bijin-ga și shunga (femei și scene erotice) a influențat mulți impresioniști. Edmond de Goncourt l-a supranumit „pictorul caselor verzi”!
Utagawa Toyokuni I (1769 – 1825)
Elev al maestrului ukiyo-e Utagawa Toyoharu și fiu al unui sculptor de marionete pentru teatru, acest artist își datorează renumele maturității stilului său „okubi-e” dedicat actorilor de Kabuki.
🥢 Ukiyo și japonismul
Influența operelor nipone ukiyo-e se află la originea curentului artistic occidental numit Japonism.
Din stampa japoneză, curentul nabis (mișcare artistică postimpresionistă) a reținut simplificarea formelor, linia sinuoasă a siluetelor, vivacitatea culorilor și temele. Astfel, momentele din viața cotidiană, portretele și clipele trecătoare ale vieții obișnuite au devenit subiecte de tablouri.
Paralelă între o operă de Hokusai și un tablou de Monet.
Japonismul a fost favorizat de deschiderea Japoniei către occident în 1868. Călătoriile și schimburile comerciale au permis descoperirea creațiilor artizanilor japonezi. Inspirația a fost puternică, înainte de a fi frânată de Primul Război Mondial.
Ukiyo-e este definitiv o referință culturală japoneză pe care orice iubitor al Japoniei trebuie să o aibă acasă. Operele sale simbolizează bine Țara Soarelui Răsare: bogăția sa artistică, spiritualitatea, moravurile, frumusețea naturală și istoria sa. Alegeți-o pe a dumneavoastră de pe site-ul nostru. Colecția noastră de stampe japoneze nu vă va lăsa indiferenți!
