În Japonia, religiile sunt mai degrabă practici culturale izvorâte din tradiții decât credințe propriu-zise. În timp ce budismul coexistă pașnic cu șintoismul, cultele religioase se întrepătrund și se completează armonios.
Budismul în Japonia este o religie importată din China și Coreea, bazată pe învățăturile lui Buddha. În secolul al VI-lea, filozofia indiană a fost adoptată și adaptată stilului japonez, fuzionând cu credințele șintoiste. De-a lungul diferitelor epoci, au apărut numeroase curente, dând naștere la 13 școli de budism.
Descoperiți această religie sau „cale a înțelepciunii” profund ancorată în cultura japoneză.
🇯🇵 Budismul, o religie importată
Sursă foto: https://think.iafor.org/arrival-acceptance-buddhism-japan/
În timp ce șintoismul este religia nativă a Japoniei, budismul ajunge destul de târziu în arhipelag, sub influența Chinei și a Coreei. De-a lungul timpului, acesta s-a adaptat țării și tradițiilor sale, evoluând odată cu cultura niponă.
Cum a ajuns budismul în Japonia?
Doctrina budistă a ajuns în Japonia în secolul al VI-lea, într-o perioadă în care șintoismul era religia dominantă în Țara Soarelui Răsare. După ce s-a diversificat în țările vecine, budismul a debarcat în arhipelag împreună cu curentele taoist și confucianist.
Conform Nihon Shoki (compilație de texte despre originile și istoria Japoniei), filozofia budistă i-a fost prezentată împăratului Kimmei de către regele coreean al regatului Paekche. Acesta din urmă îi oferise o statuie a lui Buddha, însoțită de scrieri budiste și o scrisoare care explica meritele religiei.
Noțiunile de trezire spirituală, de ciclu al vieții și al morții, trecând prin reîncarnare, erau până atunci foarte străine de credințele poporului japonez. De altfel, „calea lui Buddha” sau Butsudo atrăgea prin noutatea sa, iar anumite clanuri locale vedeau în aceasta o veritabilă sursă de putere.
Evoluția budismului în arhipelag
Pictură reprezentându-l pe prințul semi-legendar Shōtoku (574-622), primul mare patron al budismului în Japonia. Sursă: wikiwand.com
La sfârșitul secolului al VI-lea, după lupte acerbe între adepții șintoismului și partizanii budismului (și ai culturii chineze), religia budistă a fost adoptată de Curtea imperială sub influența puternicului clan Soga.
Mai târziu, doctrina a fost declarată religie de stat, fiind astfel în serviciul autorităților, pentru a proteja țara și a menține ordinea în rândul populației. Rolul său: a securiza și a conduce.
În secolul următor, s-a impus pe scară largă în țară datorită prințului Shotoku. Acesta, numit regent sub domnia împărătesei Suiko, este considerat fondatorul budismului în Japonia și a construit numeroase temple în arhipelag. Shotoku-Taishi este, de asemenea, cunoscut pentru comentariile sale asupra diverselor sutre.
La începutul integrării sale, budismul a fost puternic influențat de gândirea chineză. Departe de teoriile filozofice, era cunoscut atunci pentru puterile sale protectoare, mai mult sau mai puțin magice, împotriva bolilor, catastrofelor naturale sau a altor amenințări.
De-a lungul secolelor, numeroase școli și secte budiste au apărut. Se disting 3 curente majore: hinayana, mahayana și vajrayana.
🏫 Budismul japonez: diferitele școli
Pagoda estică a templului Enryaku-ji, sediul școlii budiste Tendai în Japonia. Sursă: youinjapan.net
Există treisprezece școli principale de budism în Japonia.
Școlile din epoca Nara
- Hosso: „școala conștiinței pure”, introdusă de călugărul Dosho
- Kegon: „școala ghirlandei de flori”, importată de călugărul Shen-Hsiang
- Ritsu: „școala disciplinei”, instaurată de călugărul chinez Jianzhen
Școlile din epoca Heian
- Tendai: „școala Muntelui Tientai”, curent de budism ezoteric foarte cunoscut în Japonia, fondat de călugărul Saicho
- Shingon: „școala Cuvântului adevărat” sau marea școală tantrică importată din China de călugărul Kukai
Școlile din epoca Kamakura
- Budismul Nichiren: „școala lotusului”, introdusă de călugărul Nichiren
- Jodo: „școala Pământului Pur”, foarte răspândită în Japonia, provenită de la călugărul Tendai Honen
- Jodo shin: „școala adevărată a Pământului Pur”, este un curent major al budismului derivat din Pământul Pur și creat de Shinran
- Yuzu nenbutsu: „școala Atenției Reciproce față de Buddha”, ramură a budismului japonez al Pământului Pur
- Ji: „școala orei”, care face parte din doctrinele amidiste ale Pământului Pur.
- Rinzai: școală de budism inițiată de Myoan Eisai, primul maestru zen japonez foarte apreciat de războinici
- Soto: școala principală a budismului zen japonez importată de Dogen Zenji, care se bazează pe meditația tăcută
- Obaku: cea mai recentă școală de budism zen japonez, fondată de călugărul Ingen Ryuki
Budismul ezoteric japonez
Sursă foto: amis-musee-cernuschi.org/bouddhisme-esoterique/
Budismul ezoteric provine din școala Shingon și din anumite ramuri ale școlii Tendai. Învățătura ezoterică ține de curentul vajrayana sau budismul tantric care provine din Tibet. Totuși, tantrismul japonez integrează practici șintoiste. Budismul ezoteric japonez pune accentul pe practicile magice cu mantre și dharani, renumite pentru puterile lor protectoare.
Budismul zen japonez
Este vorba despre o ramură a curentului mahayana care pune în prim-plan meditația și postura de trezire a lui Siddhārtha Gautama, numită zazen. Zenul este fondat pe Chan, o meditație indiană venită din China. Este, de asemenea, forma de budism cea mai cunoscută în Europa.
Budismul zen japonez are un singur obiectiv: atingerea trezirii spirituale printr-o practică fizică și mentală.
🧘 Practica budistă în Japonia
Astăzi, mulți japonezi se declară laici, continuându-și totuși practicile religioase. Mișcarea modernă a budismului japonez Soka Gakkai, sau forma laică a budismului Nichiren, traduce bine această nouă concepție despre religie în Japonia.
Templele și călugării
Templul Senso-ji, cel mai vechi templu budist din capitală. Sursă: Wikipedia
În Japonia, există numeroase temple budiste. Alături de sanctuarele șintoiste, aceste clădiri religioase sunt cele mai răspândite. Cuvântul „templu” se traduce prin „tera” sau „jiin” în japoneză, de asemenea, numele lor poartă sufixul -dera sau -ji. Acestea se recunosc după acoperișul lor mare și poarta cu etaj (romon). Totuși, datorită sincretismului budist, numeroase temple împrumută elemente arhitecturale șintoiste, precum tori, și invers.
Printre cele mai renumite temple din Japonia, putem cita Kiyomizu-dera, dedicat zeiței milostivirii, și Senso-ji: cel mai vechi templu budist din capitală. Templul Kinkakuji, numit și Pavilionul de Aur, și grădinile sale paradisiace sunt, de asemenea, foarte celebre și atrag numeroși vizitatori veniți din lumea întreagă.
Din întreaga istorie a budismului japonez, Kukai este fără îndoială cel mai cunoscut călugăr. El a fondat școala Shingon, care este foarte răspândită astăzi. Putem spune că spiritul său a influențat considerabil cultura japoneză. Kukai a construit, de asemenea, mănăstirea de pe muntele Koya, unde numeroși pelerini vin în fiecare an.
Dokyo, adept al sectei Hosso-shu, a fost, de asemenea, o figură politică foarte importantă în secolul al VIII-lea, renumit pentru influența sa negativă în cadrul Curții.
Călugărul războinic Benkei rămâne o figură a folclorului japonez și un personaj al teatrului kabuki și No. Se spune că ar fi fost complicele marelui Minamoto no Yoshitsune, un samurai ilustru din istoria Japoniei.
De asemenea, călugărul Takuan Sôho, din școala Rinzai-shu, este cunoscut pentru faptul că a fost maestrul lui Musashi Miyamoto, mare scrimer japonez.
Alți călugări sunt, de asemenea, celebri în Japonia, precum Ikkyu-Sojun, artizan al școlii Rinzai, cunoscut pentru poeziile sale.
Influența budismului asupra culturii japoneze
Ceremonia ceaiului japonez & budismul zen. Sursă: WikiCommons
Budismul a influențat pe scară largă cultura japoneză. Acesta transpare în arte, arhitectură, precum și în modul de viață local. Astfel, regăsim moștenirea sa în civilizația niponă prin codul de onoare al războinicilor și în artele marțiale precum Kyudo sau kendo.
De asemenea, anumite tradiții japoneze provin din budism, cum este celebra ceremonie a ceaiului. În timp ce șintoismul consideră moartea ca fiind sfârșitul existenței, budismul oferă o altă percepție asupra acestui eveniment, prin prezența unei vieți de apoi și a principiului reîncarnării. Mai mult, religia budistă este încă foarte practicată în Japonia în timpul ceremoniilor funerare.
Artele s-au inspirat, de asemenea, din calea înțelepciunii prin caligrafia japoneză, teatrul No sau arta florală Ikebana, fără a uita grădinile zen.
În concluzie, budismul în Japonia își găsește locul alături de ideologiile șintoiste. Mai mult decât o religie, este o filozofie care, de-a lungul secolelor, a adus o mare bogăție culturii japoneze.
