Pentru a oferi o definiție simplă și scurtă a ceremoniei ceaiului, am putea spune că este vorba despre un ritual extrem de codificat în timpul căruia un grup mic de persoane savurează un bol de ceai matcha 🍵 pregătit cu grijă de un maestru al ceaiului. Însă a ne opri la această definiție ar fi foarte reducționist.
Ceremonia ceaiului este numită Chanoyu în japoneză, ceea ce înseamnă literal „apă fierbinte pentru ceai”. Acest ritual cultural derivă din ceva mult mai mare, dintr-o filosofie și o disciplină cunoscută sub numele de Chadô sau Calea ceaiului.
Pentru a înțelege cu adevărat ce este ceremonia ceaiului, vă invităm să parcurgeți articolul nostru. Descoperind istoria ceaiului în Japonia, fondatorii ceremoniei și principiile Căii ceaiului, veți putea surprinde întreaga amploare a acestui artă japoneză tradițională și să înțelegeți mai bine mentalitatea japoneză. Lectură plăcută! 😊
Scurtă istorie a ceremoniei ceaiului în Japonia
Înainte de a intra în subiect, este necesar să facem o scurtă incursiune în trecut pentru a înțelege de unde provine ceaiul, rolul său în cultura japoneză și evoluția sa de-a lungul timpului.
Pentru început, să luăm mașina noastră a timpului și să ne întoarcem în secolul al IV-lea. În acea epocă, primele semințe de ceai au fost introduse în Japonia de către călugări budiști chinezi (cele două țări se aflau atunci în relații foarte bune, favorizând astfel schimburile).
Când Japonia a început să își cultive propriile plante de ceai, consumul acestei băuturi era rezervat în principal călugărilor budiști în scopuri medicinale. La scurt timp după aceea, ceaiul a fost adoptat de nobili și samurai, care aveau obiceiul de a bea o ceașcă de ceai de fiecare dată când mergeau la o mănăstire. Până în 1192, ceaiul era o marfă rară și prețioasă.
În secolul al XII-lea, ceaiul matcha – un ceai verde transformat în pudră – și-a făcut apariția în China. Călugărul Myoan Eisai, fondator al budismului zen, a fost cel care a introdus ceaiul matcha în Japonia după o călătorie în China pentru a studia filosofia și religia. Eisai a fost primul care a afirmat că consumul de ceai reprezenta un remediu eficient împotriva bolilor. Ceaiul matcha a cunoscut un mare succes în Japonia și a înlocuit treptat ceaiul verde obișnuit.
Trebuie să așteptați până în secolul al XVI-lea pentru ca consumul de ceai să se răspândească la toate nivelurile societății japoneze. În același timp, trei călugări au stabilit bazele ceremoniei ceaiului care, până atunci, respecta încă regulile și formalitățile chinezești.
Murata Shuko (1422-1503), supranumit părintele ceremoniei ceaiului, a fost primul care a făcut paralela între degustarea ceaiului și exercițiul de meditație. Acest călugăr budist zen și-a dedicat viața învățării și perfecționării ceremoniei ceaiului. Datorită lui, ustensilele bogat decorate de origine chineză au fost înlocuite cu ustensile mai simple. Această idee a fost preluată de călugărul Takeno Jô (1504-1555).
În cele din urmă, conceptul major al ceremoniei ceaiului a fost dezvoltat de cel mai celebru dintre maeștrii ceaiului, Sen No Rikyû (1522-1591). El este cel care a redactat cele patru mari principii ale acestui ritual: Wa pentru armonie, Kei pentru respect, Sei pentru puritate și Jaku pentru seninătate.
Pentru moment, istoria prezintă ceremonia ceaiului ca pe un ritual practicat de bărbați, călugări și samurai. Dar atunci, ați putea să mă întrebați, de ce prima imagine care ne vine în minte când evocăm acest ritual este imaginea unei femei sau a unei geisha?
În timpul erei Meiji (1868-1912), pe măsură ce clasa războinicilor dispărea treptat, guvernul a decis să ofere un nou suflu ceremoniei chanoyu, incluzând-o în programa școlară a tinerelor fete și în pregătirea maiko pentru a deveni gheișe. În Japonia, principiile ceremoniei ceaiului sunt încă studiate, în special în cadrul a trei școli de chadô fondate de cei trei strănepoți ai lui Sen No Rikyû. Astăzi, maeștrii de ceremonii sunt mai des femei decât bărbați.
Calea ceaiului
Calea ceaiului sau chadô este adesea confundată cu ceremonia ceaiului. Aceasta din urmă ar putea fi definită pur și simplu ca un moment de împărtășire bazat pe umilință și plăcere, în timp ce calea ceaiului corespunde unei idei mai largi, o disciplină sau un mod de gândire.
La origine, ceremonia ceaiului provine din China și a fost adoptată de japonezi la fel ca și băutura. Totuși, ritualul chinezesc era foarte sofisticat, cu ustensile bogat decorate și, pentru Sen No Rikyû, acest lux nu corespundea mentalității japoneze. Într-un sens, el a „japonizat” acest ritual bazându-l pe un nou principiu, wabi sau simplitatea elegantă.
„Ceaiul nu este altceva decât atât: să încălzești apa, să prepari ceaiul și să îl bei în mod corespunzător, nu este nimic altceva de știut.” – Sen No Rikyû
Calea ceaiului vă permite să înțelegeți starea de spirit japoneză, vă permite să surprindeți însăși esența culturii japoneze, o lume în care rafinamentul suprem se întâlnește cu simplitatea extremă.
Calea ceaiului este în același timp o artă și o filozofie, una dintre numeroasele căi care există pentru a atinge împlinirea, seninătatea spirituală. Deși această disciplină nu este religioasă în sens strict, ea nu poate fi disociată de filozofia zen.
În final, învățarea chadô vă permite să vă deschideți către numeroase alte căi ale împlinirii, alte forme de artă care conduc omul într-o călătorie spirituală. Într-adevăr, ceremonia ceaiului implică arta compoziției florale, arta de ceramică, arta de caligrafie, dar și arta gastronomică, arhitecturală și vestimentară. Veți înțelege despre ce vorbim în continuarea acestui articol.
„Pentru a vă potoli setea, trebuie să beți apă. Pentru a vă risipi grijile, vinul este benefic, dar pentru a vă limpezi mintea, ceaiul este fără egal…” – Lu Yu
Locul ceremoniei ceaiului
Ritualul ceaiului în Japonia are loc într-un pavilion modest (chashitsu) situat în mijlocul unei grădini. Încăperea în care are loc ritualul nu este foarte mare, măsoară aproximativ 7,5m² (adică patru tatami și jumătate). Ușa de intrare (nigiriguchi) este foarte joasă și îi obligă pe invitați să se aplece pentru a intra, în semn de umilință.
În pavilion, decorul este sobru și rafinat, dar pregătit cu grijă de către gazdă înainte de sosirea invitaților săi. Într-o nișă (tokonoma), un sul de pergament (kakemono) este agățat pe perete lângă o compoziție florală (chabana) așezată într-o ceramică. Aceste două elemente trebuie să fie asortate și în acord cu anotimpul. Pergamentul poate fi o caligrafie, o pictură sau o poezie, acesta permițând anunțarea invitaților cu privire la tema ceremoniei.
Ceaiul matcha
După cum ați înțeles, nu există ceremonie a ceaiului fără ceai matcha.
Ceaiul matcha, așa cum am văzut mai sus în text, este un ceai verde măcinat între două pietre pentru a-l transforma într-o pudră, dar acesta nu este orice fel de ceai verde.
Cu câteva săptămâni înainte de recoltarea frunzelor de ceai, arbuștii sunt acoperiți pentru a-i proteja de soare. Frunzele, private de lumină, devin mai mici și mai închise la culoare deoarece se îmbogățesc în clorofilă și aminoacizi. Această etapă permite îndulcirea amărăciunii naturale a ceaiului. După recoltare, frunzele poartă numele de tencha. Acestea sunt încălzite la abur, apoi măcinate lent și fin pentru a obține o pulbere fină cu numele de matcha.
Pudra de matcha este bătută cu apă fierbinte pentru a obține o băutură spumoasă, foarte diferită de băuturile din ceai verde obișnuite obținute prin infuzarea frunzelor.
Desfășurarea ceremoniei
Pentru a desfășura ceremonia conform regulilor artei, maestrul ceaiului trebuie să respecte cele șapte reguli ale căii ceaiului dictate de Sen No Rikyû:
- Pregătiți un bol delicios de ceai
- Așezați cărbunele de lemn pentru a putea încălzi apa
- Aranjați florile așa cum sunt ele pe câmp
- Evocați prospețimea vara, căldura iarna
- Anticipați timpul în fiecare lucru
- Pregătiți-vă pentru ploaie chiar dacă nu plouă
- Acordați cea mai mare atenție fiecăruia dintre invitații dumneavoastră
Ceremonia ceaiului, în versiunea sa completă, poate dura până la 4 ore. Acest ritual se dorește a fi intim, astfel încât maestrul de ceremonii nu va invita niciodată mai mult de 5 persoane simultan. Desfășurarea unei ceremonii poate fi diferită în funcție de regiune, anotimp sau chiar de ora din zi, însă aceasta urmează, de regulă, aceleași etape.
Înainte de toate, trebuie să știți că gazda și invitații trebuie să fie îmbrăcați într-un kimono (sau cel puțin într-o ținută sobră pentru invitați). Tradiția cere ca invitații să fie echipați cu un mic evantai (sensu) și cu hârtie tradițională japoneză (kaishi).
Etapa 1: Invitații sunt întâmpinați la intrarea în grădină de către gazdă (sau maestrul ceaiului) care îi salută în tăcere. Aceștia urmează o potecă mică ce duce către pavilionul de ceai și, la jumătatea drumului, invitații trebuie să se spele pe mâini și să își clătească gura la un mic izvor cu apă limpede pentru a se purifica de lumea exterioară.
Etapa 2: Invitații așteaptă ca gazda să le facă semn pentru a-i invita în interiorul pavilionului. Pentru a intra, invitații trec printr-o ușă foarte joasă, obligându-i astfel să se încline în semn de umilință și respect față de gazdă. Încălțămintea este, desigur, lăsată la exterior. Odată intrați, invitații pot admira decorul sobru pus la punct de gazdă înainte de sosirea lor. După ce au luat timpul necesar pentru a observa încăperea și a simți calmul și armonia care domnesc acolo, invitații se vor așeza în genunchi direct pe tatami. Aceștia își depun în fața lor evantai japonez închis, paralel cu genunchii, pentru a-și delimita spațiul.
Etapa 3: În versiunea completă, maestrul servește o masă ușoară (kaiseki) care se încheie cu produse de patiserie și dulciuri (wagashi). Invitatul folosește hârtie kaishi, o hârtie japoneză groasă, pentru a lua produsele de patiserie.
Etapa 4: Inima ceremoniei ceaiului poate în sfârșit să înceapă. Maestrul aduce ustensilele necesare pentru prepararea ceaiului matcha și le dispune în jurul său. În timp ce apa se încălzește în ceainicul din fontă (kama), maestrul curăță simbolic ustensilele cu o pânză de mătase (fukusa). Nimeni nu vorbește, doar sunetul ustensilelor se aude. Maestrul clătește bolul de ceai (chawan) și pămătuful din bambus (chasen) cu apă fierbinte.
Etapa 5: Cu o lingură din bambus (chashaku), maestrul prelevează pudră de ceai matcha pe care o depune în bol. Acesta adaugă apă fierbinte, apoi amestecă preparatul cu chasen până când obține o băutură spumoasă.
Etapa 6: Odată ceaiul preparat, maestrul prezintă bolul invitatului de onoare. Acesta din urmă apucă bolul cu ambele mâini, salută cel de-al doilea invitat, apoi ridică bolul în direcția gazdei în semn de respect. Trebuie să știți că bolul este un element important în ceremonie. Din ceramică, acest obiect prezintă o față decorată și o față neutră. Înainte de a bea, invitatul trebuie să rotească bolul în mâini pentru ca fața decorată să fie văzută de toată lumea. Să beți din partea feței decorate este o greșeală pe care nu trebuie sub nicio formă să o comiteți. Odată ce invitatul de onoare a băut cele trei guri, acesta trece bolul celui de-al doilea invitat care face la fel. Bolul trece din mână în mână până când toți invitații au luat trei guri, apoi revine în mâinile primului invitat. Acesta își ia timpul necesar pentru a admira bolul, forma sa, desenele și imperfecțiunile sale înainte de a-l înapoia maestrului.
Etapa 7: Maestrul spală minuțios ustensilele și le prezintă unul câte unul invitaților. Aceștia din urmă pot atunci să admire simplitatea elegantă a fiecărei ustensile și să ceară să afle mai multe despre originea lor.
Pasul 8: Gazda își conduce oaspeții afară și îi salută în tăcere. La final, aceasta desface compoziția florală, dă jos pergamentul și se asigură de curățenia locului. Ceremonia ceaiului s-a încheiat.
