În Țara Soarelui Răsare, ceaiul verde este omniprezent. Este consumat zilnic, fie cald, fie rece. De asemenea, acest ingredient se regăsește în numeroase specialități culinare sau produse de patiserie. De la cultivare până la consum, această băutură este infuzată cu budismul zen. Descoperiți arta ceaiului în Japonia!
🙋 De ce beau japonezii atât de mult ceai?
Gravură în lemn de Kitao Shigemasa, [între 1772 și 1776].
În Japonia, ceaiul este o băutură esențială, complet înrădăcinată în cultura niponă. Este consumat în timpul meselor și pe tot parcursul zilei. Mai mult, această infuzie este adesea oferită la discreție în restaurante, în locul apei.
O băutură ancorată în tradiție
Cultura ceaiului a fost introdusă în Japonia în jurul secolului al VIII-lea de către călugării budiști întorși din China. Călugării Saicho și Kukai s-au numărat printre aceștia. În 805, se spune că Saicho a semănat semințe de ceai aduse din călătoria sa la poalele muntelui Hiei. Culegerea istorică Nihon koki face referire la călugărul Eichu. Se spune că acesta a adus din China cultura ceaiului și a oferit această băutură împăratului Saga. Consumul acestei băuturi rare era atunci rezervat nobilimii, iar ceaiul era cultivat în grădinile palatului imperial pentru a servi ceremoniilor religioase.
În perioada Kamakura, un călugăr numit Eisai, fondatorul budismului Rinzai, a scris Kissa Yojoki, o lucrare despre virtuțile medicinale ale ceaiului. Plantațiile de ceai s-au răspândit în Japonia, în special în regiunea Kyoto, iar băutura a devenit cea a călugărilor zen și a samurailor. În secolul al XV-lea, ceaiul de Uji era considerat cel mai bun din țară. În timp ce competițiile de ceai (tocha) deveneau foarte populare, practicile au fost criticate.
Puțin înainte de epoca Muromachi, a apărut o nouă artă care îmbina estetica și spiritualitatea cu această băutură rafinată: Ceremonia ceaiului, numită chado sau chanoyu. Aceasta a fost codificată în secolul al XVI-lea de marele maestru al ceaiului japonez Sen no Rikyû. Între timp, băutura a câștigat treptat toate clasele sociale. În epoca Edo, ceaiul infuzat s-a democratizat, dar a rămas totuși un produs rar. Abia în secolul al XX-lea această băutură a devenit o băutură zilnică, datorită dezvoltării industrializării și a recoltării mecanizate.
Beneficiile ceaiului japonez
În Japonia, speranța de viață bate toate recordurile. Dacă țara numără atât de mulți centenari, este poate datorită consumului ridicat de ceai verde. Într-adevăr, ceaiul japonez posedă numeroase virtuți pentru sănătate datorită catechinelor pe care le conține. Acești polifenoli din familia flavonoidelor sunt foarte benefici pentru sănătate. Ei sunt prezenți în ceaiurile provenite din Camellia Sinensis. Spre deosebire de ceaiurile negre care au fost complet fermentate, ceaiul verde rămâne foarte pur. Astfel, organismul profită din plin de beneficiile sale.
Acest antioxidant natural ajută celulele să lupte împotriva stresului oxidativ responsabil de îmbătrânire și de anumite boli. Astfel, consumul de ceai ajută la prevenirea riscului de diabet, hipertensiune și cancer, ca parte a unui stil de viață sănătos. Dar asta nu este tot: această băutură ancestrală reglează absorbția grăsimilor, ajutând astfel la menținerea siluetei. În plus, ceaiul japonez ar avea virtuți asupra spiritului. Acesta calmează mintea și crește concentrarea, menținând în același timp starea de veghe. De altfel, acesta este motivul pentru care călugării budiști îl folosesc pentru meditație.
🍵 Cum se bea ceaiul în Japonia?
Un ceai bio este o garanție a calității, cu condiția să fi fost cultivat la altitudine, în condiții meteorologice bune, recoltat la momentul potrivit și fabricat cu grijă în timpul diferitelor etape (uscare, măcinare…). Prepararea acestei băuturi calde joacă, de asemenea, un rol predominant atât din punct de vedere gustativ, cât și în ceea ce privește beneficiile pentru sănătate. Astfel, temperatura și volumul de apă, cantitatea de frunze și timpul de infuzare sunt factori determinanți care variază în funcție de soiuri.
Anumite ceaiuri bogate în teină, cum este gyokuro, se consumă mai degrabă dimineața, în timp ce altele, precum sencha, însoțesc mesele sau sunt băute pe parcursul zilei. Seara, japonezii preferă ceaiuri mai puțin stimulante, cum ar fi bancha sau genmaicha. Matcha se bea de 1-2 ori pe săptămână sau zilnic. În timp ce shincha se consumă sub formă de cură.
Deși japonezii beau adesea ceai în loc de apă, este mai bine să consumați această băutură în afara meselor pentru a nu limita absorbția fierului. De asemenea, ceaiul este acuzat că reduce eficacitatea anumitor medicamente. Vă veți limita la un maximum de 5 cești pe zi pentru a evita efectele nedorite, cum ar fi tulburările de somn, de exemplu. Desigur, această recomandare este variabilă în funcție de sensibilitatea fiecăruia. Pentru o bună conservare, puneți ceaiul într-o cutie de ceai ermetică și opacă pentru a proteja frunzele de umiditate și lumină. Aceasta trebuie depozitată într-un loc răcoros și uscat. Ceaiul verde se păstrează câteva luni, fără a depăși un an, pentru a-și păstra calitatea maximă. Ceaiul matcha trebuie păstrat de preferință la frigider și utilizat rapid.
💙 Care este cel mai bun ceai verde japonez?
Ceaiul se va alege în funcție de aromele pe care le apreciați și de virtuțile medicinale. Iată câteva ceaiuri populare în Japonia:
Sencha, cel mai consumat ceai verde
Însemnând ceai infuzat, ceaiul sencha este foarte apreciat de japonezi pentru gustul său proaspăt și vegetal. Poate fi dulce sau amar în funcție de proveniența sa. Deși este puțin cunoscut în străinătate, acest ceai gătit la abur este cel mai răspândit în Japonia. Îl găsim chiar și în doze. Această varietate reprezintă singură 80% din recolte. Plantele de sencha produc, de asemenea, ceai shincha, provenit din prima recoltă.
Bancha, ceaiul obișnuit
Este un ceai consumat în mod deosebit de japonezi pentru virtuțile sale medicinale. Bogat în minerale, ajută la refacerea florei intestinale. Spre deosebire de sencha, ceaiul bancha provine din ultima recoltă. Aceste frunze mai bătrâne îi conferă un gust foarte acid. Conține puțină cafeină și favorizează digestia.
Gyokuro, cel mai căutat
Este un ceai „umbrit” superior, cunoscut pentru aroma sa umami. Pentru a obține note subtile și a reduce amărăciunea, lăstarii tineri și mugurii au fost privați de soare timp de 2-3 săptămâni înainte de recoltare. Tehnica umbririi constă în acoperirea ceaiurilor cu paie de orez sau cu pânze ajurate.
Matcha, pentru Ceremonia ceaiului
Originar din China, ceaiul matcha este un ceai tradițional foarte nobil în Japonia. La fel ca Gyokuro, a fost privat de lumină. Este conceput din tencha uscat (frunze cărora li s-au îndepărtat nervurile). Acestea sunt măcinate pentru a obține o pudră foarte fină. Ceaiul matcha are o preparare foarte particulară. Se amestecă cu apă caldă folosind un mic pămătuf din bambus numit chasen. Gustul său este puternic, iar conservarea sa este fragilă.
Genmaicha, ceaiul cu orez expandat
La origine, ceaiul genmaicha era băutura claselor muncitoare. Este un ceai realizat din frunze bancha sau sencha amestecate cu orez brun expandat. Acest ceai popular posedă un gust de alune.
Hojicha, cel mai recent ceai
Însemnând „ceai prăjit” în japoneză, este un ceai verde torrefiat fabricat din sencha, bancha sau kukicha. Frunzele prăjite îi conferă un gust caramelizat. Acest ceai ieftin conține puțină teină și însoțește foarte bine preparatele din pește crud.
Kukicha, de băut toată ziua
Ușor în teină, acest sortiment de ceai verde compus în principal din tulpini poate fi consumat toată ziua. Gustul său este proaspăt și iodat.
Oolongcha, ceaiul pentru început
Între ceaiul verde și ceaiul negru, varietatea Oolongcha nu a suferit o oxidare completă, ceea ce îl face un bun compromis pentru a adopta aromele ierboase ale ceaiului japonez.
Sanpincha, ceaiul verde cu iasomie
Cu notele sale florale și puternice și numeroșii săi nutrienți, sanpin-cha este foarte apreciat în regiunea Okinawa.
🫖 Cum să preparați un ceai japonez bun acasă?
Așa cum am văzut, prepararea ceaiului influențează enorm aroma sa. În plus, fiecare varietate are propriile recomandări. Doriți să vă bucurați de toate aromele și beneficiile acestei băuturi delicioase? Iată câteva sfaturi pentru a prepara un adevărat ceai japonez conform regulilor artei.
Cantitatea de ceai
Mai întâi, punem ceaiul într-un ceainic tradițional (kyusu). Cantitatea de frunze și de apă este variabilă. Pentru sencha, recomandăm 2-3 g de frunze la 60-90 ml de apă/persoană, în timp ce gyokuro necesită aproximativ 3 g la 20 ml de apă pentru un gust foarte concentrat. În final, bancha trebuie să fie mult mai diluat.
Temperatura apei
Încălzim apa într-o cratiță (sau un ceainic) la 90°C. Pentru a răci această apă, o turnăm într-o ceașcă de ceai sau un yuzamushi, apoi așteptăm un minut înainte de a o transfera în ceainic. Astfel, obținem o temperatură de aproximativ 80°C, ideală pentru ceaiul sencha, de exemplu. Repetând această operațiune de mai multe ori, putem regla temperatura conform recomandărilor. De exemplu, temperatura indicată pentru un ceai Gyokuro fiind de 50°- 60°C, vom efectua acest transfer de trei ori. Ceaiul bancha și Hojicha, în schimb, se infuzează în apă clocotită.
Timpul de infuzare
Lăsăm la infuzat de la câteva secunde până la trei minute, în funcție de tipul de ceai și de preferințele gustative (aproximativ 2 minute pentru Gyokuro și sencha de înaltă calitate, 1 minut pentru sencha standard și abia 30 de secunde pentru Hojicha și Bancha). Apoi, umplem ceștile puțin câte puțin, trecând de la una la alta pentru a avea aceeași intensitate. Se pot practica mai multe infuzări, cu excepția Genmaicha.
Mai mult decât o băutură ancestrală, prepararea și degustarea ceaiului reprezintă o artă în cultura japoneză. Un adevărat moment de relaxare în care timpul stă în loc, învățați să savurați această băutură rafinată.
