În cultura niponă, fiecare detaliu îngrijit poartă propria semnificație. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării și până și o tunsoare poate avea o origine ancestrală plină de simboluri.
V-ați întrebat vreodată de ce samuraii, gheishele și luptătorii de sumo se pieptănau astfel? Cum au reușit aceste coafuri să se impună ca marcator de statut în societatea epocii?
Descoperiți alături de noi istoria coafurilor japoneze, precum și ceremoniile și accesoriile care sunt legate de acestea.
Semnificația și simbolistica părului în cultura japoneză
Părul: simboluri ale vieții și ale morții
Izanagi. Sursă: deviantart.com @Ioruko
În japoneză, „păr” și „zeu” se pronunță la fel: kami. În culegerea Kojiki: cronica timpurilor străvechi, clasicul mitologiei nipone, divinitatea Izanagi își scoate un pieptene din păr și îl folosește pentru a produce lumină și a scăpa din Infern. Coafura sa este apoi transformată în boabe de struguri pentru a distrage furia care îl urmărea. În cele mai vechi legende, părul și accesoriile sale posedă, așadar, o putere divină.
Dacă ați vizionat deja filme de groază japoneze, veți fi observat că spiritele au adesea același aspect: păr lung și ciufulit, cu un aspect neglijent. Atunci când părul nu este îngrijit, acesta simbolizează frica, răul. De exemplu, în filmul The Grudge, interminabilul păr negru este un personaj în sine. Când acesta apare, spectatorul înțelege că o scenă horror este pe cale să se întâmple. Părul întruchipează astfel o prezență neliniștitoare prin el însuși.
Dacă doriți să aflați mai multe despre aceste ființe terifiante, citiți articolul nostru Yurei, des histoires de fantômes.
Riturile și ceremoniile legate de păr
Ashitaka. Sursă: celebrity.fm
În Japonia, tăierea părului este simbolică și face parte dintr-un rit de trecere. La începutul filmului de animație Prințesa Mononoke al Studio Ghibli, Ashitaka are părul lung. Însă, atins de un blestem, el înțelege că este condamnat și își părăsește satul pentru totdeauna. Pentru a marca această trecere de la viață la moarte, personajul își taie părul.
În epoca Heian, femeile își tăiau șuvițele pentru a dovedi că sunt fidele soților lor. Această practică a dat naștere unei adevărate piețe negre unde se puteau procura păr pentru a crea de la zero dovada fidelității.
În timpul ceremoniei Genpuku, ritul de trecere către vârsta adultă (astăzi numit Seijin Shiki), băieții trebuiau să își radă părul în partea din față și în creștetul capului pentru a semăna cu un samurai și, astfel, să devină adulți.
Accesorii tradiționale pentru coafat în Japonia
Accesoriile sunt la fel de importante precum părul pe care îl înfrumusețează. Japonezele acordă un mare interes alegerii Kanzashi-urilor lor, niște ace de păr tradiționale superbe. Iată câteva exemple:
- Hana Kanzashi : colorate și purtate de ucenicele gheișe. Acestea includ flori care se schimbă în funcție de anotimp sau de evenimentul la care participați. Aceste ace de păr sunt purtate împreună cu un Kushi, un pieptene din lemn japonez.
- Bon-ten : ace de păr rotunjite. Au o dimensiune mai impunătoare și sunt poziționate deasupra capului.
- Bira-bira : două bețișoare care se unesc într-o placă rotundă, decorată cu inele mici care sună unele împotriva celorlalte atunci când vă deplasați sau când bate vântul.
- Ogi-bira : acul de păr include fire metalice subțiri. Totul seamănă cu un frumos evantai. Acesta este asociat cu stilul „prințesă”.
- Kogai : compus din două piese, sabia (kogai) și teaca sa, decorate la fiecare capăt. Adesea vândut cu un Kushi asortat.
- Hanagushi : Kushi ornat cu flori din mătase. Puteți admira aici tehnica Tsumami Kanzashi, care constă în asamblarea unor pătrate de țesătură pentru a reprezenta flori.
- Hirauchi : două ace de păr dotate cu o decorațiune rotundă și plată, prinse la spatele coafurii.
- Dôme de Kanoko : înfrumusețat cu flori sau pietre prețioase. Adesea purtat de ucenicele gheișe.
- Tachibana : Foarte înflorit, cu două ace de păr din argint.
- Chirimen Tegara : nod triunghiular din țesătură, plasat la spatele coafurii.
În acea epocă, nobilii beneficiau și ei de propriile accesorii pentru păr, precum Kanmuri, o coafură din mătase acoperită cu lac negru. Pieptenii sunt, de asemenea, foarte importanți pentru japonezi. De exemplu, sumo dispun de patru stiluri de piepteni din lemn Sukigushi pentru a-și realiza chignonul tradițional. Acesta este legat cu ajutorul unui șnur Motoyui și finisat cu o cremă Bintsuke realizată din mușețel și ceară.
Coafuri tradiționale japoneze – Geishe și samurai
Originile tunsorii samurailor: chonmage
Chonmage. Sursă: Wikipedia
Samuraii din perioada Edo adoptau o coafură recognoscibilă între toate: chonmage. Craniul este ras în partea din față și deasupra. Părul rămas pe părți este adunat într-un chignon plin de simboluri.
Dacă sunteți pasionați de cultura pop, vă amintiți cu siguranță scena sfâșietoare din Ultimul Samurai, în care un samurai este tuns de faimosul său chignon împotriva voinței sale. Acesta este în lacrimi și cade la pământ, zdrobit de un sentiment de dezonorare.
Deși inițial chonmage a fost conceput pentru a ușura disconfortul soldaților în armură din cauza căldurii, pentru a le stabiliza coiful și a evita apariția păduchilor, acesta a ajuns să întruchipeze spiritul samurailor. Acest coc era simbolul combativității, demnității și statutului lor.
Când Japonia s-a deschis către Occident și industrializare, ordinul samurailor a fost abolit. Guvernul imperial a cerut ca părul lor lung să fie tăiat, pentru a se adapta la cultura occidentală.
Majoritatea bărbaților nobili purtau părul lung, simbol al rafinamentului lor, strâns într-un Man Bun. Chiar și astăzi, chonmage păstrează o conotație onorifică. Într-adevăr, ceremonia Danpatsu-Shiki constă în tăierea cocului luptătorilor de sumo atunci când se pensionează, deoarece acesta este un privilegiu rezervat luptătorilor.
Coafurile femeilor – stilurile în funcție de statutul social
Shimada. Sursă: Wikipedia
Părul femeilor japoneze nu era niciodată coafat la întâmplare. Acesta reflecta rangul, vârsta și identitatea lor. Gheișele puteau purta diferite tipuri de cocuri Shimada în funcție de situația lor.
Shimada era aranjat astfel: se prindea părul într-o coadă de cal care era pliată într-o buclă spre față. Apoi, se utilizau Kanzashi pentru a fixa părul și a-l înfrumuseța. Noaptea, gheișele își așezau capul pe un mic suport din lemn, pentru a nu-și deteriora coafura. Cocul lor a evoluat, trecând de la stilul Hyogo, unde părul este înfășurat în jurul cozii de cal, la stilul Kogai Mage, unde șuvițele sunt de această dată adunate într-un nod în formă de opt în jurul cocului.
Tsubushi era destul de plat și utilizat de femeile mai în vârstă, iar Wareshinobu corespundea ucenicelor gheișe. Maru Mage erau rezervate femeilor căsătorite, iar tinerele japoneze purtau șuvițe pe frunte numite Maegami. Înainte de moda cocurilor, părul era lăsat lung și desfăcut, în stilul Taregami.
Această abundență de vocabular reflectă în sine importanța coafurii în Japonia. Se disting, de exemplu, părul de deasupra frunții Mae Gami, părul de la ceafă Tabo, părul de pe părțile laterale ale feței Bin și, în final, cocul Mage.
Hime cut. Sursă: Wikipedia
În zilele noastre, doar luptătorii de sumo și actorii de Kabuki poartă tradiționalul chonmage. Coafurile Man Bun revin la modă pentru bărbați, iar Hime Cut ale femeilor nobile din perioada Heian sunt astăzi foarte la modă. Părul este mai scurt în dreptul urechi, ceea ce formează două bretonuri fermecătoare pe părți. Anumite tradiții sunt nemuritoare!
