Doriți să aflați mai multe despre Țara Soarelui Răsare?
În acest articol, vă prezentăm o listă – neexhaustivă – a câtorva simboluri emblematice ale Japoniei. Bineînțeles, a rezuma țara niponă la aceste 10 simboluri japoneze ar fi o simplificare excesivă, dar reprezintă o bază excelentă pentru a vă îmbogăți cultura generală și a impresiona în societate.
Trebuie să știți că dimensiunea Japoniei este invers proporțională cu bogăția sa culturală, așa că, dacă doriți să aflați mai multe despre această țară minunată, nu ezitați să citiți celelalte articole de pe blogul nostru despre Japonia.
Lectură plăcută!
1. Drapelul japonez
Un cerc roșu pe un dreptunghi alb. Drapelul Japoniei se numără printre cele mai ușor de recunoscut steaguri. Deși pare simplu, acest simbol național ascunde o semnificație profundă și o istorie demnă de legendă.
În japoneză, acest drapel poartă numele de hi no maru, ceea ce înseamnă „cercul soarelui”. Culoarea albă reprezintă puritatea, iar cercul roșu – după cum probabil ați intuit – reprezintă soarele.
Conform legendei, un preot budist ar fi oferit un disc solar Împăratului Japoniei, care era considerat pe atunci descendentul zeiței Soarelui, Amaterasu.
Prima utilizare a drapelului japonez ar data din anul 701, însă abia la 13 august 1999 a fost declarat oficial simbol național.
2. Muntele Fuji
Situat pe cea mai mare insulă a arhipelagului japonez, acest munte vulcanic este punctul culminant al țării (3 776 metri altitudine).
Ușor de recunoscut datorită formei sale conice și a vârfului înzăpezit, muntele Fuji este o destinație foarte căutată de turiști. Este posibil să îl escaladați (chiar și pentru drumeții mai puțin experimentați) sau pur și simplu să vă bucurați de peisajul din jur. Ultima erupție a acestui vulcan a avut loc în 1707 și a durat aproximativ două săptămâni. Astăzi, acesta este încă activ.
👉 Doriți să vă impresionați prietenii? Descoperiți 10 informații inedite despre muntele Fuji!
Acest munte, de o frumusețe excepțională, a fascinat dintotdeauna poporul nipon și artiștii, printre care și pictorul Hokusai, care a realizat o întreagă serie de stampe în jurul muntelui Fuji. Acest proiect, cunoscut sub numele de Treizeci și șase de vederi ale muntelui Fuji, a dat naștere, printre altele, celebrului tablou Marele Val din Kanagawa.
3. Cireșii în flori
În fiecare an, la începutul primăverii, străzile și parcurile orașelor japoneze capătă o frumoasă nuanță de roz pal. Este momentul ideal pentru a vă plimba și a admira cireșii în flori (sakura în japoneză).
Înflorirea lor este un eveniment veritabil celebrat în tot arhipelagul. În familie sau alături de prieteni, japonezii iau cu asalt parcurile pentru a face picnicuri și a bea sake sub cireșii înfloriți. Această tradiție poartă numele de Sakura Ohanami, ceea ce înseamnă „contemplarea florilor de cireș”.
4. Sushi
Auzind cuvântul sushi, probabil vă imaginați o seară în fața unui film sau alături de prietene, cu un platou de sushi comandat de la restaurantul japonez din colț. 😉
Această preparare japoneză pe bază de orez și pește crud se bucură de un succes real, însă sushi-ul pe care îl cunoaștem noi este departe de cel din Japonia. Considerat pe nedrept emblema bucătăriei japoneze, consumul său rămâne ocazional în Țara Soarelui Răsare, deși îl puteți găsi peste tot (restaurante, konbini, supermarketuri…).
În Occident, sushi-ul pe care suntem obișnuiți să îl mâncăm (un bulgăre de orez acoperit cu o felie fină de pește crud) este, în realitate, un nigiri-sushi, una dintre primele forme de sushi inventate.
În Japonia, cuvântul sushi desemnează un ansamblu de preparate compuse din orez oțetit și pește crud, fructe de mare sau legume. Există aproape opt forme diferite de sushi. Bineînțeles, tradiția cere ca sushi-ul să fie savurat cu o pereche de bețișoare, nu cu furculița. Dar mai întâi trebuie să știți cum să utilizați bețișoarele japoneze!
5. Gheișele
Gheișele sunt întruchiparea eleganței și a rafinamentului japonez. Aceste femei își dedică viața artelor tradiționale japoneze, precum dansul, cântecul, poezia, aranjamentele florale sau stăpânirea instrumentelor tradiționale.
De altfel, semnificația literală a termenului gheișă este „persoană care practică artele”.
Meseria de gheișă constă în a-și vinde timpul și talentele pentru a distra clienți bogați în timpul recepțiilor sau spectacolelor. Gheișele nu sunt în niciun caz prostituate, contrar ideilor preconcepute. Ele trebuie să dea dovadă de o cultură generală vastă și să stăpânească perfect arta conversației.
Pentru a deveni gheișă, trebuie să începeți formarea de la o vârstă fragedă, iar această lungă ucenicie implică adesea sacrificarea copilăriei și a viselor de a întemeia o familie.
6. Sumo
Considerați niște semizei, luptătorii de sumo sunt foarte apreciați în Japonia. Acest sport de luptă japonez este vechi de câteva secole, fiind menționat pentru prima dată în scrieri care datează din anul 712.
Luptătorii sunt numiți rikishi – denumirea de sumotori fiind comună în Europa, dar puțin utilizată în Japonia.
Regulile luptei de sumo sunt simple: trebuie să reușiți să scoateți adversarul din cerc (dohyô) sau să faceți în așa fel încât o parte a corpului său, alta decât talpa picioarelor, să atingă solul.
Înainte de luptă, luptătorii îndeplinesc un ritual de pregătire care constă în alungarea spiritelor rele și impresionarea adversarului prin priviri tăioase, bătăi din palme pe coapse și gesturi ceremonioase. Acest ritual durează, de regulă, mai mult decât lupta în sine.
7. Samuraii
Ilustrație bazată pe legenda lui Yasuke (primul samurai de culoare din Japonia).
Cu coiful său atât de specific și katana sa, samuraiul este o figură emblematică a Japoniei, ușor de recunoscut în întreaga lume.
Acești foști războinici japonezi au marcat istoria țării până la începutul epocii Meiji (1868-1912), perioadă care a marcat dispariția lor.
Termenul „samurai” provine de la verbul saburau, care înseamnă „a servi”, și desemnează un războinic în serviciul unui senior, daimyo.
Samuraiul primește o educație strictă și trebuie să respecte un cod de onoare, bushido. El trebuie să fie fidel și neînfricat, dar și cultivat și rafinat.
8. Maneki neko
Termenul japonez maneki neko înseamnă „pisica ce invită”.
Dacă ați fost deja în Japonia, cu siguranță ați putut observa această figurină de pisică la intrarea în magazine, restaurante sau în casele particulare. Această pisică este reprezentată așezată, cu una sau două lăbuțe din față ridicate și un zâmbet simpatic.
Este vorba despre un talisman japonez tradițional renumit pentru faptul că atrage norocul, fericirea și bunăstarea proprietarului său. Găsiți-o pe a dumneavoastră parcurgând colecția noastră de maneki neko!
Maneki neko are la bază mai multe istorii și legende fabuloase care îi explică originile. Pentru a le descoperi, vă invităm să citiți articolul nostru despre Maneki neko, o pisică japoneză aducătoare de noroc.
9. Temple și sanctuare
În Japonia, două religii principale coexistă în armonie: budismul și shintoismul. Din acest motiv, există două mari tipuri de monumente religioase: templele budiste și sanctuarele shinto.
Shintoismul, religia nativă a Japoniei, s-a născut dintr-un amestec de animism și șamanism. Acest cult se bazează pe venerarea forțelor naturii și a kamilor, un fel de „divinități” sau „spirite” prezente peste tot în pădure, pe vârful unui munte sau sub o cascadă. Fiecare sanctuar este, de regulă, dedicat unei singure divinități. La intrarea în aceste sanctuare se află komainu; aceste statui de lei sunt concepute pentru a alunga spiritele rele. Oficial, 79 000 de sanctuare shinto au fost recenzate pe întreg teritoriul japonez.
Budismul a fost importat din China și Coreea, apărând în Japonia între secolele V și VI. Această religie urmează învățăturile lui Buddha (termen sanscrit care înseamnă „trezit”) și ghidează oamenii pe o cale spirituală ce duce la Iluminare. Există peste 77 000 de temple budiste răspândite în întreg arhipelagul, dintre care unele fac parte din patrimoniul mondial UNESCO.
10. Spiritul Zen
Zenul este, înainte de toate, o ramură a budismului – așa cum catolicismul este o ramură a creștinismului –, însă japonezii au știut să își însușească principiile budismului zen într-atât de mult, încât acesta constituie inima spiritualității și esteticii japoneze.
Spiritul Zen se regăsește în numeroase forme de artă, precum ceremonia ceaiului, aranjamentele florale, caligrafia și chiar artele marțiale.
Cel mai evident exemplu pentru un străin ar putea fi grădina zen japoneză. Această grădină este un spațiu de liniște și meditație, unde omul și natura întrețin o relație armonioasă.
